STRONG, LONG & COLD
Eram in Kathmandu cand am primit sms-ul de la Gaga - ''Am urcat Calea Durerii, pregateste-te sa faci prima repetare..''
Un zambet urias mi-a cuprins fata, stiam ca am un proiect adevarat care ma asteapta acasa.
Traseele facute de Gaga sunt intodeauna fantastice , dar Calea Durerii e mult mai mult.
O linie directa care taie Peretele Urias, inaintand peste 230m dfn, 5 lungimi de coarda intinse, nici o protectie fixa inafara de regrupari.
Pentru un astfel de proiect trebuia sa gasesc un prieten si coechipier pe masura cu care
sa imi incerc norocul.
Nu ma puteam gandii la cineva mai pregatit decat la bunul meu prieten belgian, Tom Shindfessel. Impreuna am facut o echipa perfecta de fiecare data catarand trasee precum
Nemurire, Psihedelic, Fight for Life...s.a
Ne-am propus sa incercam traseul in perioada 12-15 noiembrie. Desi urma sa fie destul de frig urma sa fie o provocare interesanta:)
In 13 Nov ne-am incalzit pe Fight for life, finalizand traseul in 3h 11', urmand ca a doua zi
sa intram in Calea Durerii.
Ghinionul a facut ca ziua urmatoare sa prindem o vreme imposibila cu ploaie, ceta si vant...
Norocul ne-a suras in schimb pe jumate, cand in 15 noiembrie vremea sa schimbat si ploaia s-a oprit.
Am ajuns in fata peretelui la ora 09.00 si ne holbam infofoliti in pufoaice la portiunile umede
din prima lungime,
erau in jur de 3-4C si vantul batea usor.
WE GO?... OF COURSE WE GO!
Linia parcursa de Gaga si Marius Morar , nu contine nici un fel de protectii fixe inafara de regrupari. Ei au parcurs linia in premiera in septembrie a.c. dupa ce Gaga a deschis fiecare lungime solitar cu mai multe intrari in perete.
Lungimile sunt intinse, si impun un angajament ridicat!
Traseul a fost curatat in repetate randuri de Gaga. Chiar si asa pietre cad constant din surplombele negre ale p. Urias.
Desi ne-am propus sa parcurgem traseul intr-un stil minimalist si sa ne miscam cat mai rapid...am fost obligati sa ne luam si chiar sa cataram cu gecile pe noi.
Vremea a fost in general inchisa si rece toata ziua.
Linia a fost parcursa la liber integral.
Nu ne-am tras de nimic, poate si de frica ca nu stiam daca va tine:)
A doua lungime se surplombeaza treptat..
Surplomba de final are o smecherie interesanta
La vedere ai nevoie de outze altfel risti sa o trantesti urat:)
Lungimea a 3-a desi incepe banal se termina brutal
Gradul propus de noi e 7+/8-
Ultima lungime e si ultima picatura de extaz care te duce in creasta si apoi la Crucea Sandulesti.
Inafara e Joe Indianu care ne-a incurajat pe ultimele lungimi din creasta nu am avut foarte multi spectatori.
Defileul a fost gol toata ziua.
Pentru mine a fost o experienta si un traseu superb pe care nu pot sa spun ca l-as recomanda oricui.
Acest traseu impune un nivel de risc ridicat si se adreseaza doar celor care stapanesc foarte bine catararea cu asigurari mobile.
Deasemenea recomand traseul doar celor care se misca comod pe gradul 7+/8-.
Alaturi de Peretele Ciorilor, Calea Durerii e unul dintre cele mai provocatoare trasee pe care le-am catarat in Cheile Turzii.
Pentru cunoscatori am folosit: 2 semicorzi de 70m, 20 nuci stopper diferite, 11 frienduri diferite ca marime, cateva slinguri si vreo 17 bucle expres.
Felicitari autorului - Nicu Budeanca ( Gaga) pentru angajamentul si munca colosala depusa pentru deschiderea si curatarea acestui traseu.
